Conducerea bisericii prin prezbiteri

O conducere smerită printr-o pluralitate egală în valoare și diferită în roluri

Biserica este condusă de prezbiteri. Învățătura Bibliei despre oficiile bisericii se găsește în mod deosebit în 1 Timotei 3:1-16 și Tit 1:5-9. Scriptura arată că prezbiterii „slujesc prin conducere” și responsabilitatea lor include supravegherea spirituală a congregației (1 Petru 5:1-4). Toți prezbiterii sunt egali în valoare, dar nu în mod necesar egali în influență.

Responsabilitățile primare ale prezbiterilor constau în:
Asigurarea că învățătura bisericii este biblică; toate problemele doctrinare din biserică sunt clarificate și stabilite de către prezbiteri.
Asigurarea că direcția bisericii este consecventă cu afirmația de scop a bisericii și filosofia de lucrare.
Administrarea în dragoste și smerenie a procesului de disciplină bisericească așa cum este schițat în Matei 18:15-20; Galateni 6:1-4; Tit 3:10; 2 Tesaloniceni 3:14-15; 1 Timotei 5:17-25; 1 Corinteni 5; 2 Corinteni 2:5-11 și Romani 16:17.

Scriptura învață că o pluralitate de prezbiteri a condus bisericile individuale din Noul Testament (Fapte 14:23; Fapte 20:28; Tit 1:5; Fiipeni 1:1). O pluralitate de prezbiteri evlavioși care exercită darurile fiecăruia, se potrivește cu învățătura Scripturii potrivit căreia înțelepciunea se găsește în multitudinea de consilieri evlavioși (Proverbe 11:15; 12:15; 19:20 și 24:6). Acest adevăr nu elimină posibilitatea și probabilitatea ca unul sau mai mulți prezbiteri să fie mai vizibili decât alții în slujirea publică sau mai influenți în lucrările consiliului de prezbiteri.